Pericolul pentru PNL nu este Marian Munteanu, ci PNL însuşi. În ultimele opt zile, PNL a fost ca o găină căreia i s-a tăiat capul, zbătându-se haotic înainte de a-şi da ultima suflare.
În ultima săptămână, toate temele anilor `90 au explodat din nou în spaţiul public, cu o intensitate comparabilă acelei vremi. Gurile şi condeiele care nu au contenit au fost altele. Doar Ion Iliescu nu şi-a dat cu părerea despre cât de legionar este Marian Munteanu, în rest, mai că nu a lipsit nimeni. Ba chiar, Petre Roman, acum PNL-ist, care în iunie 1990 îl asista pe Iliescu, în balcon la Palatul Victoria, ordonându-le minerilor să reocupe Piaţa Universităţii, a redescoperit brusc cum valorile liberale sunt puse în pericol.
Oare Marian Munteanu, căci dezbaterea publică asupra lui s-a concentrat exclusiv, punea în pericol valorile Partidului Naţional Liberal sau înşişi liderii Partidului Naţional Liberal care au decis „în unanimitate” ca Marian Munteanu să fie candidatul său?
Faptul că Marian Munteanu a acceptat să candideze din partea PNL nu a fost atât de stupefiant, cât impotenţa conducerii partidului de a-şi asuma o candidatură politică, în condiţiile în care se revendică a fi alternativa la stânga socialistă. Era destul de evident că, în ultimul an, fostul lider al Pieţei Universităţii viza o revenire, după ce 16 ani, după episodul Măgureanu, a fost extrem de discret în viaţa publică. Apariţiile sale periodice în media, în ultimul timp, şi implicarea în diverse grupuri şi alianţe ale societăţii civile sunt o dovadă. Cu România într-un moment istoric în care discursul naţionalist se aude din ce în ce mai puternic, pe coordonate fundamental diferite de 2000 însă, oportunitatea era reală. Iar când PNL a deschis uşa, Marian Munteanu s-a urcat în acest autobuz, ca orice om care vrea să ajungă undeva.
Numai că autobuzul nu doar că a făcut pană, ci s-a prăbuşit de-a dreptul în prăpastie, iar făptaşii au fugit de la locul accidentului.
Imaginea dezintegrării PNL a fost evidentă miercuri seară. În vreme ce Marian Munteanu anunţa că „a consimţit” să se retragă - interesantă şi relevantă alegere a verbului a consimţi - undeva în lateral, liderii partidului, Alina Gorghiu, Vasile Blaga şi Cătălin Predoiu stăteau pe scăunele, cu ochii în hârtiuţe, mimând o tristeţe plenară a momentului. L-au trimis, la cei 99 de ani ai săi, pe Mircea Ionescu Quintus, singurul care s-a abţinut acum o săptămână la votul pe candidatura lui Munteanu, să explice „gestul de mare ţinută” al candidatului şi de jenantă prestaţie a partidului. Alina Gorghiu care în urmă cu o opt zile vorbea despre „greşeala fericită” pe care PNL şi-a asumat-o cu candidatura lui Marian Munteanu la primărie, asemenea lui Klaus Iohannis la prezidenţiale, şi-a înghiţit cuvintele în spatele unei măşti rânjite, iar Vasile Blaga a prezentat ca pe o victorie nominalizarea lui Cătălin Predoiu. Acesta din urmă, care a evitat din răsputeri o înscriere în cursa electorală, a spus că are emoţii. Din cadru a lipsit tocmai cel care a făcut propunerea, Teodor Atanasiu, peste toate şi şef de campanie.
Dintre toţi, Marian Munteanu, vinovat că, după 20 de ani, toată lumea a dat buzna la bibliotecă să citească oficiosul Mişcării pentru România.
Jalnic tablou.
Mai clar decât în ultima săptămână că luptele interne pentru putere au aruncat PNL într-o degringoladă fără precedent nu se putea. După două încercări ratate, într-o păguboasă atitudine de ordonanţă, liberalii, în virtutea unui presupus protectorat despre care am scris la acel moment aici, au acceptat o candidatură în plic, decisă în cerc restrâns şi pe care nimeni nu a explicat-o nici până acum. Că nu a existat o strategie a fost mai mult decât evident de vreme ce în tot acest răstimp PNL s-a blocat într-un discurs steril despre faptul că Marian Munteanu nu este legionar sau securist de-al lui Măgureanu. Nicio clipă nu a putut să impună o altă temă de discuţie relevantă pentru o campanie electorală la Primărie, ba mai mult a reuşit performanţa să acopere momentul lansării unor candidaturi de-a dreptul scandaloase: Cristian Popescu Piedone, Marian Vanghelie sau Adrian Severin.
Împingerea lui Cătălin Predoiu pe scările primăriei nu pare a avea alt deznodământ decât ruperea gâtului. E doar o chestiune de timp.
P.S. În ultimele zile asupra lui Marian Munteanu au fost lansate multe acuzaţii, de la legionarism la colaborare cu fosta securitate. Dacă liderii Partidului Naţional Liberal ar fi fost atât de ataşaţi valorilor liberale ar fi stăruit în aflarea adevărului, cu orice preţ, şi nu ar fi fost atât de preocupaţi să-şi salveze pielea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu